Zona Samizegetusa - Ulpia Traiana Augusta Dacica - Amfiteatrul

Situat la circa 100 m de latura nordică a zidului de incintă al orașului, amfiteatrul, constituie cea mai impunătoare construcție. De formă eliptică, el este construit pe un loc înălțat şi netezit în prealabil. Are lungimea de 88 m și lățimea de 69 m, ocupând ca mărime un loc de mijloc în raport cu celelalte amfiteatre provinciale. Numărul spectatorilor pe care-i putea cuprinde amfiteatrul de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa se ridica la maximum 5.000 oamenii. Locurile în tribune se ocupau într-o ordine foarte strictă: în primele rânduri, pe bănci de piatră stăteau cei din aristocrația orașului - "ordo decurionum", urmați de cavaleri  - ordinul "equestru" (oameni de afaceri, uneori mai înstăriți decât cei din primele rânduri dar care nu aveau aceeași poziție sociala ca aceștia) urmați de pleabea, poporul - "plebs" și de femei.
Materialul din care a fost construit amfiteatrul este piatra de râu, iar în unele porțiuni - piatra de carieră şi cărămidă. Data construirii nu se cunoaște cu precizie, dar considerăm că în primii ani ai stăpânirii romane. Lucrări de reparații și de acoperire a tribunelor au fost executate în anul 158 e.n., după cum o dovedescștampilele de pe țigle găsite în săpături.

 Amfiteatrul este compus din două părți: arena şi tribunele spectatorilor, care înconjură arena ca niște ziduri paralele, eliptice, întretăiate perpendicular de alte ziduri ca niște raze. Avea două porți principale (est și vest) care serveau la intrarea și ieșirea gladiatorilor și două porți de serviciu (nord și sud) înzestrate în exterior şi interior cu coloane de marmură și arhitrave. Accesul la tribune se făcea prin intermediul a 12 porți de dimensiuni mai mici.
Tribunele erau prevăzute cu bănci de marmură și piatră în față și de lemn în spate. Tribunele cu bănci de lemn erau acoperite de un acoperiș de țiglă. În centrul arenei era o cameră subterană din care pleca un canal de scurgere a apei. După părăsirea Daciei, amfiteatrul este utilizat drept fortificație de către autohtoni împotriva atacurilor popoarelor migratoare.