Zona Gârda de Sus

''Gârda de Sus este o așezare bogată, cu case mândre înșirate de-a lungul Arieșului, vestită prin portul localnicilor. (...) Din Gârda de Sus pornesc drumurile spre ghețarul Scărișoara, renumit monument al naturii din țara noastră.
 
Drumurile care se îndreaptă din Gârda se Sus spre ghețarul Scărișoara urcă fie pe Valea Gârda Seacă (6 km=2 ore), fie peste Munună (marcaj cruce roșie) sau pe valea Ordâncușii (bandă albastră).  Călătorul care va urca pe ultima vale, va străbate pe firul apei sălbaticele chei ale Ordâncușii, lungi de 5 KM și bogate într-o vegetație deosebită. După 15 minute de la plecarea din Gârda de Sus, părăsim valea Gârda Seacă și o luam la dreapta pe valea Ordâncușii. Lăsăm în stânga peștera Poarta lui Ioanele, și urcăm pe urmele unui vechi jgiab de coborât bușteni, până în dreptul unei mori. Apoi Părăsim albia râului și urcăm prin pădure, printre doline, până la cabană. (...) la periferia cătunului numit Ghețarul. Acest cătun, ale cărui case sunt răspândite printre pâlcuri de brazi, este locuit de moți care se îndeletnicesc cu păstoritul, cultura legumelor și tradiționalul meșteșug al confecționării donițelor, ciuberelor etc.

 Pornind de la cabană Scărișoara pe poteca marcată cu punct roșu, turistul străbate întâi cătunul, după care se afundă în pădure; după 20 minute, ajungem la ghețarul de la Scărișoara, situat la o altitudine de 1000-1100 m. 

Această peșteră a fost fost studiată pentru prima dată în jurul anilor 1920. Cea mai mare peșteră cu ghiață din țara noastră, ghețarul adăpostește aproximativ 50.000 m.c. de ghiață. În unele locuri grosimea stratului de ghiață depășește 20 metri. Imensul bloc de ghiață format în interiorul peșterii suferă de la an la an, în porțiunea sa de contact cu exteriorul, influențele agenților meteorologici externi. Astfel, sub imperiul verilor călduroase, planșeul de ghiață al sălii mari își reduce treptat volumul. De aceea formațiunile stalagmitice de ghiață se formează cu deosebire în adâncul peșterii. Pătrunderea în peșteră se face coborând un aven (puț natural) cu pereți abrupți, adânc de 50 m. Din fundul avenului, unde zăpada se menține în tot timpul anului, printr-o poartă ogivală înaltă de aproape 10 m se pătrunde în sala mare a ghețarului. În partea dreaptă a acestei săli se cască o hrubă adâncă de circa 15 m care alcătuiește "biserica" sau "altarul". (...)

În apropierea ghețarului de la Scărișoara se află peștera Pojarul Poliței, numită astfel după locul în care este situată și exploatată în 1949 și peștera din "șesuri", denumită peștera "1 Mai" Deoarece exploatarea ei a fost făcută pentru prim dată în preajma zilei de 1 Mai 1950. Peștera Pojarul Poliței este vestită mai ales prin bogăția și frumusețea formelor de cristalizare a calcitei. Aici se întâlnesc stalagmite perlate, draperii cristalizate, bazine săpate în "laptele de piatră", cascade împietrite ș.a.

Aceste trei peșteri au o valoare științifică deosebită prin formațiunile pe care le cuprind. Dar nu numai atât. În interiorul lor au fost descoperite și valoroase fosile ca: oase de bizon și elan, animale de mult dispărute de pe meleagurile țării noastre (în peștera "1 Mai")ș resturi de capră neagră, animal care azi mai poate fi întâlnit numai în zone de mare altitudine din Carpați (în ghețarul de la Scărișoara). În peștera "Pojarul Poliței" s-au găsit urme ale ursului de caverne, existent în Europa cu vreo 15.000 de ani în urmă.

În timpul verilor călduroase, la intrările în cele trei peșteri se formează uneori oaze de plante primăvăratice. În adâncime se întâlnesc ferigi, mușchi, alge. În interiorul peșterilor nu există plante verzi. În schimb se întâlnesc multe ciuperci și mucegaiuri care se dezvoltă pe lemnele putrede aduse de apă.

Ghețarul de la Scărișoara și peșterile "Pojarul Poliței" și "1 Mai" sunt declarate monumente ale naturii.

De la cabana Scărișoara, turistul își poate continua drumul, urmând marcajul cu bandă albastră, spre cabana Padiș (6 ore) în apropierea căreia se află cetățile Ponorului, complex alcătuit din trei doline mari, închise de pereți stâncoși, scufundate într-o depresiune adâncă în mijlocul unei păduri seculare.

Tot din Gârda de Sus putem ajunge la Curcubăta Mică (1770 m) în 4 ore, urcând pe poteca ce însoțește valea Muntișorului, și de unde, continuându-ne urcușul spre Nord-Vest ajungem după 1 oră la vârful Curcubăta Mare (1849 m). " (2)

Pitoresc în toate anotimpurile peisajul încântă simțurile și înalță spiritul.





blooket join
Localizare:
Zona Gârda de Sus a fost constituită la poalele Bihariei, pe cursul Arieșului în perimetrul comunei Gârda de Sus 
  • coordonate GPS: N 46 27.363 E 22 49.721
  • la 150 km de  Cluj Napoca și 112 km de Alba Iulia
Activitatea ordinului:
Zona Gârda de Sus a fost prima zonă constituită (6 iulie 2013)  în cadrul ordinului, chiar locul de unde ne-am început activitatea.
Monumente de arhitectură:
  • Biserica de lemn "Nașterea Sf. Ioan Botezătorul" (1792)
Rezervații naturale:
  • Parcul Natural "Apuseni"
  • Ghețarul de la Scărișoara
  • Avenul din Șesuri
  • Peștera Pojarul Poliței
  • Peștera Poarta lui Ionele
Turism:
  • speoturism
  • turism rural
  • turism itinerant cu valențe culturale
  • drumeție montană
  • turism de odihnă și recreere
  • turism de tranzit
  • cicloturism
Unități de cazare recomandate
  • pensiuni (0)
  • hoteluri (0)
  • restaurante (0)
  • campare (0)
Bibliografie
  1. "Monografia comunei Gîrda de Sus", ed. NEREA MIA NAPOCAE, (2011)
  2. "Valea Arieșului", ed. Meridiane, București, (1965)